Cuptor cu microunde Hansa AMM20E80GNH, 800 W, 20 l, Grill, Digital, Alb
A FOST ODATA...LICEUL
Cateva cuvinte despre liceu am mai scris si pe BLOGDICAP, asa ca incerc sa nu ma repet,
Vorbesc de liceu poentru ca mi-a lasat mai multe amnintiri decat scoala "elementara" (asa era atunci ) - pe care tot la un liceu de renume am facut-o. Nu ma apuc acu' sa insir tot ciclul liceal aici, pentru ca nu sunt scriitor si ar fi si plictisitor, asa ca voi schita cateva intamplari,lasand pe cel care le citeste ( daca le citeste )sa-si foloseasca imaginatia.Ca oricare licean -si noi, mai saream calul uneori, mai faceam unele ispravi care adeseori se lasau cu ceva pedepse, dar, ce ne mai aminteam acu?
Şi nici nu-ţi trebuie prea mult talent la amintit...
Dar pentu ca o amintire care mie imi face placere s-ar putea sa placa si altora in afara de cei din-nauntru ei, iata cum am ajuns noi adulti:
eMAG.ro
Cateva cuvinte despre liceu am mai scris si pe BLOGDICAP, asa ca incerc sa nu ma repet,
Vorbesc de liceu poentru ca mi-a lasat mai multe amnintiri decat scoala "elementara" (asa era atunci ) - pe care tot la un liceu de renume am facut-o. Nu ma apuc acu' sa insir tot ciclul liceal aici, pentru ca nu sunt scriitor si ar fi si plictisitor, asa ca voi schita cateva intamplari,lasand pe cel care le citeste ( daca le citeste )sa-si foloseasca imaginatia.Ca oricare licean -si noi, mai saream calul uneori, mai faceam unele ispravi care adeseori se lasau cu ceva pedepse, dar, ce ne mai aminteam acu?
Şi nici nu-ţi trebuie prea mult talent la amintit...
Dar pentu ca o amintire care mie imi face placere s-ar putea sa placa si altora in afara de cei din-nauntru ei, iata cum am ajuns noi adulti:
eMAG.ro
Diriginte era dl. Dinescu. Lazar Dinescu.
Era profesor de romana. Vedea o materie ceva de speriat. Si bineinteles
...pretentii. Lunar ne controla caietele de lectura suplimentara. Acum ne si
anuntase. Noi,.... bîta. Aveam caiete, dar necompletate. Bun. O chiulim. Da’
trebuie sa chiulim toata ziua ca sa nu bata la ochi. -credeam noi. -
Daca era primavara, hai la
padure.Aurel avea bicicleta. Vasi avea - eu, nu. Nu-i nimic fac rost.
Cu parintii, simplu. Dimineata
ne luam servieta si...spre scoala. Pana la colt. Pe urma,spre padure.
Flori, iarba, somn. La doua,
acasa. Obositi dupa o zi de scoala. Asta luni. Marti, la scoala, pe bune.
Dar ghinion. Ce-a fost? Cum a
intrat la ora (luni era prima ora)...condica. Vede absentii.Aha! Nu i-a fost greu sa se prinda. Si
surpriza...nu mai controlam azi. Ce facem? Chiulim iar. Direct la padure. La
fel ca ieri. Iarba, somn, pasari. La doua, acasa, dar mai obositi, mai
pleostiti...
Miercuri aflam ca
iar n-a controlat.
Deci iar chiul, iar padure. Dar eram pleostiti rau. In sfarsit, la unu acasa
Mancasem si iesisem prin
curte, cand (bomba) apare ...dl. Dinescu. Ma cam topisem. Vroia sa vorbeasca cu
cineva din familie. Nu stiu cum, dar l-am convins ca toti dorm.
Mi-a cerut sa-l conduc la Vasi. Aici e
aici.
Vasi statea putin mai incolo,
la vreo trei sute de metrii, dar eu nu stiam cum sa fac sa nu-l duc . Si
atunci,idee:
- nu stiu unde sta
Fara sa zica ceva, calm a scos
din servieta un caiet cu adrese.
- Elevul Vasile.
Locuieste pe E. Popescu 7. Unde e?
Habar n-am, ca nu
sunt din oras.
Il gasim noii. Si am
plecat...am ocolit vreo 2, 3 strazi,si pana la urma am ajuns. Era aproape de
trei. Nea Dode pregatise motocicleta sa plece la munca. Cand l-a vazut pe dl
Dinescu, a ramas incurcat.
-buna ziua
-buna ziua
-unde a fost elevul Vasile
azi?
-la scoala
-da`ieri?
-la scoala
-dar luni?
-la scoala
-Pai de trei zile lipseste.
(conspirativ) E cumva bolnav?
Tocmai atunci apare si elevul.
Zice Nea Dode:
-asa Vasilică? las-ca vorbim
noi diseara.
Norocul`elevului ca era tirziu
si nea Dode pleca la scimbu’ 2
Seara cand a venit de la serviciu, elevul
dormea si coana Veta nu l-a lasat sa-i
trezeasca copilul.
trezeasca copilul.
A doua zi - la scoala, apoi s-a
uitat. De! baiatul mamii, Vasilică!
------------------------------------------------------------------------------------------------------------
29 aprilie
Intamplări haioase(?) au mai fost destule, însă memoria, adesea intra în pauză tocmai când e mai mult nevoie de ea. Si atunci,un mic ajutor nu strica. O fotografie.O poză îţi aduce în faţă atâtea amintiri, că deodata nu mai stii la care să te opresti.
------------------------------------------------------------------------------------------------------------
29 aprilie
Intamplări haioase(?) au mai fost destule, însă memoria, adesea intra în pauză tocmai când e mai mult nevoie de ea. Si atunci,un mic ajutor nu strica. O fotografie.O poză îţi aduce în faţă atâtea amintiri, că deodata nu mai stii la care să te opresti.
Daca invatam
in timpul anului, acum aveam si eu vacanta ca tot omu. dar asa....
Eram consemnat la lectii, -ce
mai- corigent pe an. Si trebuia sa invat. La mate, la dl Cezar. Tot
profesor de exceptie. Da`n-avea cu cine. A vrut sa scoata ceva din mine,
dar.....zicea ceva cu branza si caine.
Deci trebuia sa recuperez.
Da`cum naiba, fara pauza?
Vasi isi luase carnet,
motocicleta o tinea nea Dode brici, mai lipsea planul. Se face si el.....
Dupa masa cand toti dormeau si
eu trebuia sa invat(*?), Vasi vine sa repare(?) motocicleta la noi in curte.
Sub geamul unde eu invatam. Termina repede, porneste motorul, sar geamul, sus
pe Bibica si ..........Schela Mare.
Trei zile coana Veta si
Maicuta ne-au cautat prin oras pe la colegi.
Da`ce era la Schela Mare? Era
un strand nemaipomenit. Nu prea mare da`aranjat. Teren de sport, nisip bun si
anturaj. Noi stateam la un coleg, Doru. Baiat
de gasca. Avea o sora – Rica - cam de varsta noastra. Parintii ? A-ntaia. Da`
nu prea stam p-acasa. Strand, Moreni... de, aveam Bibica, timp era, venea de la
oras un grup vesel, asa ca trai neneaca...
P.S. BIBICA
era o motocicleta CZ125
/////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////
La sfarsit de trimestru se
facea reuniune (adica dans). Pe rand, la fiecare liceu. Si atunci toti ne
inţoleam cu ce aveam mai bun. Ne strangeam mai mulţi, si la dans. Acu’ mergem la Balcescu. Aveam
trei prieteni care aveau serviciu deci aveau si bani. Ne-ntalnim la ei si apoi
plecăm.
Surpriza. Vasi apare cu haine
noi. Costum de 1700. (de,era 1964). Tergal. Ne-a
dat gata. Aurel venise direct acolo. Cand am ajuns, el
dansa de mama focului. Cu cine apuca. Noi, impiedicati.Ne
uitam
Nu prea aveam pornire, da’ cu
un coniac parca am mai prins curaj.
In sfarsit cate unu cate unu
ne miscam si noi. In timp ce Vasile dansa si el cu o crestina, unu Gigi (din cei trei veniti cu noi )se
apropie de el si, dintr-o miscare simuleaza ca ii taie cu briceagul o maneca. Ghinion.
Briceagul trebuia sa alunece pe stofa, dar o cuta nu l-a lasat. Nu ne
venea sa credem. Ala i-a bagat briceagul in maneca. Vasile ramasese mut. Da’ un
pic de noroc tot era. Gigi era croitor. Si pe atunci se mai stopa. Asa ca i-a pus
haina in brate...
A doua zi , nici cu ochelari nu se vedea
ca fusese taiata. Cel mult un mic defect de fabricatie...
////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////
////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////
Gina era colega mea.Si fiindca
eram si vecini, se legase intre noi o prietenie frate-sora.
Intr-o vacanta a venit pe la
ea verisoarasa Nina de la Pitesti. Daca
earm mereu p-acolo, a cam inceput sa – mi scapere calcaiele. De fapt nici nu-mi
trebuia mult sa ma aprind. Cum vedeam o fata mai dragutica , gata, ma si
aruncam.Uneori mai si ratam.De,..17 ani(!)
Chestia e ca dupa cateva saptamani incepea scoala, deci a trebuit sa plece. Eu, cum spuneam, ma cam aprinsesem.Cu toate ca inceperea scolii oferea destule tentatii printre
colege, incepusem sa cam oftez. Aurel,caruia
ma destainuisem si care era chipul aventurii, arunca propunerea:
-
Hai ma la Pitesti.
-
Cum?
-
Cu bicicleta.
Teribilitatea
din mine parca atat astepta. Numai ca
- Bine,
da eu n-am
- Are
Vasi
Era
sambata, maine duminica seara venim. Plan de adolescenti. Numai ca, socoteala
de acasa nu se potriveste cu cea din targ. In
primul rand bicicleta lui Vasi era cu pinion de 22, asa ca trebuia sa dai din
picioare pana iti „ieseau ochii din cap
”. Dar asta nu-i nimic. Pana la Pitesti erau 70 de km. Deci „socoteala de acasa
nu se potriveste cu cea din targ”. Pana la Gaesti am mers binisor. De acolo incepuseram sa
obosim, asa ca bicicletele mergeau din ce in ce mai incet. Incepuse deja sa se
intunece si parca si un pic de foame ne cam dădea
târcoale . Aveam la noi niste sandvisuri cu gem, care au disparut la prima
strigare.
Tot
mergand prin noapte si prin racoare, foamea ne rodea rău La un moment dat,
biruiti si de obseala, ne-am oprit langa o cladire unde un paznic mai in varsta
isi facea rondul. Probabil impresionat de felul cum aratam i-a
venit o idee. Peste drum, la o sala era o nunta. Acolo se
putea manca ceva, deci acolo ne-a dus. In sfarsit, dupa ce ne-am facut plinul
din bunatatile pe care un nene bine dispus
ni le aduna dupa masa,am adormit bustean la paznic in cosmelie. Dimineata,
cand se crapa de ziua, la drum.
Ce
mai calea valea, aproape de pranz, am ajuns la Pitesti.
Acolo alta problema. Sa gasim strada. Dupa o orbecaiala de
cateva ore, nimerim. Exact cand lumea se retragea la masa.Stiam casa,
stiam camera(din povesti) am vazut-o. mi-a facut semn ca sunt tra – la - la si
, gata aventura noastra in Pitesti
Intoarcerea a fost mai rapida . poate ca de
necaz pedalam mai tare si vorbeam mai
putin. Seara pe la noua eram in
Targoviste. A doua zi, luni fiind si cu
ore de curs mai putine, scoala a avut placerea sa-si desfasaoare cursurile fara
umila noastra prezenta. Marti, cine erau vedetele recreaţiilor? Noi doi
bineînţeles Numai o zi că pe urmă aventura noastră a fost uitată. Desigur
nimeni n-a aflat chestia cu tra-la-la…
